datorita lui

mi-am zis ca de data asta are sa fie altfel,ca nu o sa repet.e ingrozitor de asemanator.
mi-e dor si doare.
vocea calda spunand un "noapte buna" pe care doar el putea sa-l spuna asa,pupicul neglijent intiparit pe obrazul meu,cele zece minute petrecute in parc inainte de ore din care nu intelegeam mare lucru,hanoracul calduros cand afara ploua si toate acele mesaje false...


treceam atat de usor de la o stare la alta.intr-un moment puteam pluti,ma simteam asa de...implinita,credeam ca cineva tine la mine si nu-mi trebuia mai mult;ca imediat apoi sa pic in cealalta extrema,cea in care personajul meu devine sceptic si pesimist,in care ma incapatanez sa nu cred nimic,nici chiar cand pare a fi adevarat.
cat ma bucuram cand il vedeam.era ca si cand ar mai fi rasarit un soare,un soare AL MEU.mereu acelasi si foarte special.si cu replici bine pregatite,nu pot sa neg.
a spus ca-i place vocea mea.a spus ca ii lipsesc si ca ii e dor de mine,ca vrea sa ne vedem cat mai curand,ca nu am idee cat tine la mine,ca ii e dor de imbratisarile lungi si pasionale de care am avut parte,ca ma vrea langa el,ca ii e dor de NOI,ca ar face orice ar putea sa fie langa mine,a spus chiar ca ma iubeste!could you believe it???
a avut rabdare sa ma asculte chiar si cand nu ar fi trebuit.a parut interesat de cum ma simt,de ce mai fac si pe unde am mai iesit,chiar daca nu a fost defapt.parea sa sufere oarecum cand ma simteam ingrozitor,simteam asta in vocea lui.ah,vocea lui!acum ma intreb daca chiar i-a pasat.imi lipsesc atat de mult conversatiile ce se terminau cu "sa te faci bine,ok?te iubesc.".fake,i know.dar suna atat de bine!i-as multumi pentru astea cu [rima ocazie,poate chiar asta voi face.
as fi cerut parerea cuiva impartial.dar cui?m-am saturat sa aud "lasa treburile astea deoparte.concentreaza-te pe scoala.peste cateva luni ai examen si trebuie sa intri la un liceu,nu la profesionala!!!",sau "e un idiot,sti bine.he does not worth:-j",ori "hei,sigur ca e ok.imi pare atat de bine pentru voi,sunteti atat de draguti.serios.sunteti draguti:|".cineva care sa fie si sincer si nici sa nu ma raneasca.sau e imposibil?sinceritatea e defapt cea care ma incomodeaza?

M:as spune ceva ce ar suna intr-adevar ciudat...
C:pot sa ma rog jumatate de ora de tine,asa ca zi
M:as da orice sa te tin acum in brate.sa fi langa mine.
tresaream de fiecare data cand auzeam asta si ma intrebam daca e adevarat sau visez.nu visam,dar putea fi in continuare fals.nu ma mandresc deloc sa spun ca nici acum nu m-am lamurit.

mereu mi-am dorit in viata mea o scena ca-n filme."two lovers in a scene"[Michael Jackson-Liberian girl].declaratii,vorbe frumoase...am avut parte de ceva asemanator si atunci mi-a disparut complet dorinta.era prea fals.

M:imi place vocea ta.
C:ba nu.nu are ce sa-ti placa la ea
M:e a ta.that's why I'm lovin' it
..si zeci,poate chiar sute de astfel de treburi

i-as fi dat "Pe aripile vantului"-Margaret Mitchell,dar nu citeste,cu atat mai putin asta.i-as fi zis sa asculte All4One-Beautiful as you,Bon Jovi-Always sau Vama Veche-Epilogue,dar nu asculta muzica pe care o ascult eu.fapt care inca ma dezamageste tare,but it doesn't matter
singurul care m-a facut sa ma simt necesara cuiva.

[draga TU.imi doresc si nu sa citesti asta.daca totusi ai ajuns aici,multumesc.pentru nimic concret.ti-am promis odata ca o sa scriu CEVA.iata!]